Studenții de la specializarea Comunicare și relații publice au vizitat, în prag de primăvară, Muzeul Apei din Timișoara, exemplu de valorificare a patrimoniului industrial și cultural al locului.

Muzeul preia și spune povestea dezvoltării urbane a Timișoarei de acum un secol, când în Ciarda Roșie, acum cartier al urbei de pe Bega, s-a ridicat Uzina care să prelucreze din sursa de la Urseni apă potabilă pentru orașul aflat în plină expansiune. La acea vreme (1914) conceptul despre clădirile de utilitate publică încorpora ideea de frumos, pe lângă cea de funcțional sau necesar. Astfel că ansamblul de clădiri care a dat substanță primei stații de tratare a apei potabile din oraș este și un exemplu de Secession industrial, anticipând parcă noua funcționalitate, de muzeu, pe care zona a primit-o odată cu derularea programului „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii”. Proiectul modern al infrastructurii de apă și canalizare de la începutul secolului XX a fost bine gândit pentru nevoile de atunci ale orașului (46.000 de locuitori) dar și pentru dezvoltarea viitoare, alimentând timișorenii cu apă de calitate până în anii ’90 ai secolului trecut, când noua stație de tratare a apei a intrat în funcțiune, lăsând „farfuria zburătoare” ce găzduiește grupul de fântâni doar cu funcții ornamentale. Studenții au avut prilejul să exploreze poveștile apei, strategiile de promovare a zestre industriale aTimișoarei și minunata poveste a unei istorii fără sfârșit: cea a imaginației de care un comunicator trebuie să dea dovadă în resemnificarea unor elemente identitare, parte a comorilor mai puțin cunoscute ale unui loc fabulos.